Talentul său a fost evident încă din copilărie, însă nu a avut un drum ușor spre cariera artistică. Crescut într-un mediu care i-a oferit inspirație, dar și provocări, Traian Duță a fost mereu fascinat de formă, volum și textura materialelor. „Îmi plăcea să modelez lut, să sculptez orice îmi cădea în mână. Mă jucam, dar în același timp învățam fără să îmi dau seama,” își amintește el.

A urmat Școala Populară de Artă din Pitești, unde a avut șansa de a învăța de la maeștri ai domeniului, precum pictorul Gheorghe Penea. „Am furat meserie de la cei mai buni, dar cel mai important lucru pe care l-am învățat a fost disciplina și respectul pentru artă.” Cu ambiție și multă muncă, a continuat studiile în domeniul sculpturii, trecând prin examene dificile și concurență acerbă pentru a-și urma visul. „Nu era ușor să intri la facultate, erau locuri limitate, iar pentru artiștii din provincie era și mai greu. Dar știam că trebuie să lupt ca să ajung acolo unde îmi doream.”

Sculptura sa nu este doar un mijloc de expresie artistică, ci și un instrument de a păstra vie istoria. De-a lungul anilor, a realizat numeroase lucrări care îmbogățesc spațiul public, fiecare având propria poveste. Printre cele mai importante se numără monumente dedicate eroilor, personalităților istorice și culturale, precum și sculpturi menite să ofere orașului repere vizuale care inspiră și educă.

„Fiecare sculptură are un mesaj, chiar dacă uneori oamenii nu îl observă imediat. Munca noastră, a sculptorilor, este să punem istoria în piatră, să lăsăm urme vizibile ale trecutului pentru cei care vin după noi,” spune el.

Unul dintre cele mai mari proiecte la care a lucrat a fost un monument dedicat lui Neagoe Basarab, domnitorul care a lăsat o moștenire culturală de neegalat în Curtea de Argeș. „Era o idee mai veche, am încercat să o propun autorităților, dar birocrația a fost un obstacol greu de trecut. Așa e mereu cu arta publică – ai nevoie de sprijin, dar uneori trebuie să aștepți ani întregi pentru a vedea un proiect realizat.”

Pe lângă acest proiect, a contribuit la restaurarea unor monumente istorice și a realizat sculpturi de for public care au devenit simboluri ale orașului. „Când vezi o lucrare a ta într-un spațiu public și oamenii se opresc să o admire, știi că ai făcut ceva care contează.”

Pe lângă activitatea sa artistică, Traian Duță și-a asumat rolul de profesor, dedicându-se formării noilor generații de artiști. A predat cu pasiune, oferind tinerilor nu doar lecții despre tehnica sculpturii, ci și despre importanța perseverenței și a viziunii artistice. „Întotdeauna am crezut că e important să dai mai departe ce ai învățat. Dacă nu investim în educația artistică a copiilor, riscăm să pierdem tot ce avem mai valoros din punct de vedere cultural.”

A organizat ateliere pentru tinerii talentați, a lucrat cu copii din medii defavorizate și i-a învățat că arta nu este doar despre talent, ci și despre muncă și perseverență. „Nu există artiști fără disciplină. Inspirația vine și pleacă, dar munca rămâne.”

A fost mentor pentru zeci de tineri care astăzi activează în domeniul artistic, mulți dintre ei revenind să îi mulțumească pentru ghidare. „Este un sentiment de neînlocuit să vezi că ai contribuit la formarea unei noi generații de creatori.”

Ca orice artist care activează în România, Traian Duță s-a confruntat cu numeroase dificultăți. Lipsa finanțării pentru proiecte culturale, birocrația și uneori chiar lipsa interesului autorităților au fost obstacole constante în cariera sa. „Nu e ușor să fii sculptor într-o țară unde cultura nu e mereu o prioritate. Dar asta nu înseamnă că trebuie să renunți. Dacă eu nu lupt pentru arta mea, atunci cine?”

A participat la numeroase expoziții naționale și internaționale, reușind să își continue activitatea chiar și în condiții dificile. „Îmi place să cred că fiecare lucrare lăsată în urmă este un pas spre o lume mai frumoasă. De multe ori, artiștii trebuie să creeze din pasiune, nu pentru că ar avea un sprijin real.”

Traian Duță nu vede sculptura doar ca pe un mijloc de exprimare artistică, ci ca pe o responsabilitate față de comunitate. „Orașele noastre au nevoie de artă, nu doar de clădiri și drumuri. Fără cultură, nu avem identitate.”

Pentru el, fiecare operă finalizată este mai mult decât un obiect artistic – este o mărturie a unui moment, a unei emoții, a unei idei. „Nu am sculptat doar în piatră sau bronz. Am sculptat amintiri, emoții, povești. Și sper ca peste ani, oamenii să se oprească în fața lucrărilor mele și să înțeleagă ce am vrut să spun.”

Curtea de Argeș este mai bogată datorită lui Traian Duță. Prin sculpturile sale, prin pasiunea și dăruirea sa, el a transformat orașul într-un loc unde arta și istoria se împletesc armonios. Iar pentru generațiile viitoare, lucrările sale vor rămâne o mărturie a talentului și viziunii unui om care a modelat nu doar materiale, ci și percepțiile, sensibilitatea și aprecierea pentru patrimoniul cultural.